Blog

de Eric-Emmanuel Schmitt “Sufletul nu e capabil să vadă frumusețea decât dacă este el însuși frumos.” Trei femei, trei epoci, același destin al căutării libertății. Anne trăiește la Bruges în timpul Renașterii, Hanna, în Viena imperială de la începutul secolului XX, iar Anny, în Hollywoodul actual. Toate cele trei se simt altfel față de majoritate. Fiecare în felul ei se simte diferită, străină de lumea în care trăiește, fără puterea și voința de a se conforma prejudecăților sociale, de ordin familial sau religios. Fiecare dintre ele simte că destinul ei este mai mult decât cel obișnuit, de soție sau de mamă. Toate sunt însuflețite de dorința de a se desprinde de imaginea reflectată de oglinda societății. De nestăpânit, încalcă multe norme sociale și morale, refuză să trăiască destinul impus de alții. Pentru fiecare dintre ele, singura șansă de a gusta fericirea este să...

Prenumele, alături de nume, ne oferă identitate.  ”Nomen est omen” spune un dicton  roman, referindu-se la convingerea că “Numele atrage soarta”, că în fiecare nume este înscris un destin, că numele este semnul unicităţii noastre, chiar dacă îl poartă şi alte persoane. Toți primim un prenume. Este al nostru. Cu el ne identificăm în fața altor persoane, cu el ne recunoaștem când suntem chemați, strigați. Niciodată prenumele pe care l-am primit nu este o întâmplare. Alegerea lui are la bază anumite credințe, obiceiuri, idealuri,” proiecte parentale”. Alegerea prenumelui, este o modalitate de a scrie deja scenariul viitorului membru al familiei. Alegerea prenumelui poate fi revelatoare pentru o anumită parte din istoria transgenerațională, dacă este ales prin raportarea la un personaj din istoria familială sau dacă numele înseamnă păstrarea unei amintiri de preţ,...

de Hanya Yanagihara M-am gândit mult dacă să recomand această carte tuturor, ca parte a bibliotecii personale de cărți citite și am ajuns la concluzia că nu ar fi tocmai o idee potrivită. De ce? Pentru că este o carte apăsătoare, copleșitoare și care nu îți lasă speranța unei licăriri pozitive, pe parcursul celor aproape 700 de pagini. Deși am văzut că este prezentată ca și povestea unui prietenii de lungă durată (din colegiu și până la moarte) între patru persoane, de fapt cred că alta este tema principală a romanului. E vorba despre suferință și abuzuri care întrec orice imaginație și care sunt dincolo de capacitatea de depășire și vindecare. Totuși, pentru psihologi sau cei pasionați de literatura psihologică este o carte ca un manual despre Traumă. Despre cum a fost trăită trauma, despre evoluție și mai ales despre urmările ei. Despre faptul că, ulterior, chiar dacă nu...

5 motive să ai un hobby Mai mereu în viața noastră facem ce trebuie și uităm de ceea ce ne place. Ritmul în care trăim, parcă nu ne mai lasă timp pentru noi. Faptul de a fi tot timpul ocupat cu proiecte, contracte, termene limită, între care, tot pentru impresia socială ”înghesuim” un city break a devenit un standard de atins sau chiar un reper de apreciere. Și atunci, noi când mai trăim? După un timp în care tragem de noi maxim cât putem, fără a pune ceva în loc, ajungem sau la burnout, sau la pierderea totală a interesului față de ceea ce până mai ieri ne acapara cu totul. Și ambele variante, dacă vrem să ne recuperăm, ne duc la psiholog, prin intermediul căruia începem să vedem din nou culorile vieții, începând cu lucrurile mici-micuțe din jurul nostru. Ce miros plăcut are parcul după ploaie, dacă hotărâm să mergem puțin pe jos!; Ce simpatic este cățelușul doamnei din vecini,...

Sunt multe relații de cuplu care, după căsătorie sau după un număr de ani (de la 2-3 încolo),  încep să nu mai funcționeze. Ce se întâmplă și de ce? Cum ne purtăm în calitate de soți, respectiv soții? De unde învățăm despre aceste roluri și cum se activează ele, într-un mod inconștient, în momentul în care ne căsătorim? Căsătoria este, practic, factorul declanșator al unui rol pe care ți l-ai conturat în minte încă din copilărie. Pentru că iubim și suntem iubiți în mod diferit, menținerea vie a iubirii în căsnicie sau relație presupune o activitate continuă. Dacă nu identificăm metodele prin intermediul cărora partenerul recepționează iubirea noastră, relația sau căsnicia se poate duce de râpă chiar înainte să apucăm să ne dăm seama. Te-ai gândit vreodată că există mai multe limbaje ale iubirii în funcție de care ne exprimăm iubirea? Ce înseamnă să vorbești pe limba partenerului?...

În lumea de azi, în care este valorizată independența și autonomia personală, faptul de a cere ajutor când ai nevoie este perceput ca un semn de slăbiciune, o vulnerabilitate: ”Ia uite, nu a fost în stare să se descurce singur!” Această interpretare este dată de fapt doar de cel care are nevoie de ajutor și este doar în mintea lui. Foarte des, cei care ezită să solicite sprijin sunt tocmai cei care se află în poziții înalte, sau se simt înconjurați de o aură de putere. Consideră că nu-și permit să nu reușească singuri. Cum să cadă mitul? De ce nu cer oamenii ajutor De ce se întâmplă astfel cu unii oameni și de ce aleg să acționeze într-un mod care le face rău în cele din urmă? Aproape ca întotdeauna, este vorba de comportamente dobândite în copilărie. Atunci înveți să ceri și să primești ajutor. Cum reacționau părinții sau cei care aveau grijă de tine când erai mic? Aveai cui...

Ca cititoare împătimită de tematică psihologică, titlul autoarei Laura Panazan m-a intrigat imediat ce l-am văzut și mi-astârnit curiozitatea. Cartea aceasta, scrisă de Laura Panazan (medic stomatolog și psihoterapeut), nu se pretinde o carte de specialitate. Prezentată simplu, accesibilă tuturor persoanelor interesate de bunăstarea în relație, este o lectură deosebit de plăcută. Este o carte ce ne prezintă sub forma unui roman cu două planuri (personal al psihoterapeutului și profesional – cazurile venite în terapie) mai multe dinamici ale relației de cuplu. Și invariabil, ne arată un mare adevăr: în cuplu, indiferent dacă ajunge sau nu la terapie, fiecare îl vede vinovat pe celălalt de partea care scârțâie. Aproape totdeauna partenerul trebuie ”reparat” și această misiune îi revine, evident psihoterapeutului. Sau mai corect spus, este ”pasată” terapeutului.E greu, uneori dureros și...

Va urma

„Ești prea sensibil!”, „Nu mai fi atât de sensibilă!” li se spune adesea unora dintre noi. Practic li se cere acestor persoane să fie altfel decât sunt ele în mod autentic.Sensibilitatea este o caracteristică personalității umane, cu grade diferite de intensitate de la o persoană la alte. De ce nu suntem toți la fel? De ce unii părem definiția fragilității iar alții par stânci în calea furtunii? Răspunsul este dat de moștenirea genetică, responsabilă de altfel și de celelalte diferențe între noi și ceilalți.Oamenii pot moșteni gene implicate în producerea anumitor substanțe chimice cerebrale, cum ar fi serotonina, care îi pot face mai sensibili la experiențe negative, sau pe de altă parte, mai predispuși la efectul celor pozitive.Genele influențează cât de sensibil este un om la mediu, iar mediul influențează cât de relevante pot fi trăsăturile genetice personale ale...