Blog

Profilul stării de sănătate a relației La fiecare punct, încercuiţi una dintre opţiunile Adevărat (A) sau Fals (F). Răspundeți rapid, fără să vă gândiți prea mult. (Preluare din cartea „Salvarea relațiilor” de Phillip C. McGraw, editura Curtea Veche, 2007) 1.   Sunt satisfăcut de viaţa mea sexuală. A F 2.   Partenerul meu nu prea mă ascultă. A F 3.   Am încredere în partenerul meu. A F 4.   Mă simt cicălit şi insultat. A F 5.   Îmi pun speranţe în viitorul nostru. A F 6.   Nu-mi e uşor să-mi împărtăşesc sentimentele. A F 7.   Partenerul meu îmi spune de multe ori „Te iubesc”. A F 8.   Uneori simt că turbez. A F 9.   Mă simt apreciat. A F 10. Am pierdut controlul. A F 11. Partenerul îmi este alături în momentele grele. A F 12. Partenerul meu mă critică cu asprime. A F 13....

Ce este. Cum o păstrăm. Deseori, prezența unei stime de sine ridicată este considerată o condiție obligatorie a succesului. Pe de altă parte, succesul contribuie la întărirea stimei de sine. Deci, care o fi prima? În psihologie, stima de sine se referă la modalitatea subiectivă în care o persoană se percepe pe sine și valoarea sa umană. Cu alte cuvinte, stima de sine înseamnă cât de mult te placi pe tine însuți, indiferent de circumstanțe.  Principala problemă legată de stima de sine nu constă în cât de bine te simți în propria piele, ci în independența autoevaluărilor față de judecățile altora. Provocarea pe care o ridică stima de sine este prețuirea propriei existențe atunci când nu este prețuită de alte persoane, capacitatea de a crede în tine însuți atunci când ceilalți se îndoiesc de tine, dorința de a te accepta pe tine însuți atunci când ceilalți te judecă. Nimeni...

Program pentru dezvoltarea stimei de sine Creșterea stimei de sine este un proces important și de durată. A avea o stimă de sine ridicată este asociată cu a te simți fericit și mulțumit de viața ta. Persoanele cu o stimă de sine ridicată sunt mai predispuse să aibă grijă de ele însele, atât fizic cât și emoțional. Cheia tuturor activităților ce fac parte din viața noastră, este încrederea în forțele proprii! Modalitatea în care ne percepem pe noi înșine are un impact deosebit de mare asupra acțiunilor pe care le realizăm zi de zi și asupra calităților relațiilor pe care le avem cu ceilalți. Atunci când ne îndoim de noi, intrăm în rolul de sabotor al propriei vieți, ne închidem singuri ușile autorealizării. Cunoașterea și acceptarea de sine sunt variabile fundamentale în funcționarea și adaptarea optimă la mediul social, în menținerea sănătății mentale și emoționale. Imaginea...

De cele mai multe ori asociem controlul cu previzibilitatea, predictibilitatea. Avem impresia că, dacă ne-am asigurat de ce se va întâmpla în viitor, nimic rău nu poate să apară. Credem că suntem în siguranță, protejați față de nefast. Ne dorim de multe ori să avem control asupra tot ceea ce ni se întâmplă și suferim pentru că de cele mai multe ori controlul ne aparține doar atunci când vine vorba despre propriile decizii și acțiuni. Alteori chiar și atunci când facem tot ceea ce este omenește posibil, lucrurile iau o turnură nedorită. Presupunem că tot ceea ce este cert are un potențial mai mic de a deveni ceva dureros. Pentru că fuga după control asta ascunde: fuga de durere, nesiguranță, multă frică și anxietate. De ce reacționăm așa? Întotdeauna ne poate răspunde analizarea trecutului nostru: traume, evenimente, situații, stări pe care le-am experimentat ne-au construit...

Te-ai gândit vreodată de ce sărbătorile de iarnă ne aduc emoţie, speranţă şi o stare generală de bucurie pe care, de cele mai multe ori, nu o putem cuprinde în cuvinte? Decorăm cu sufletul Poate că în timpul anului nu găsim timpul necesar pentru a ne bucura de magia decoratului, dar sărbătorile de iarnă vor fi întotdeauna cele ce ne vor convinge să ne îmbrăcăm locuinţa în strai festiv. Despre decorat se spune că are puterea să vindece, să aducă stare de bine, să ne ofere curajul de a avea încredere în gusturile noastre. Punând mici obiecte dragi și frumoase în colţişoarele noastre preferate, împodobind bradul împreună cu familia, delectându-ne împreună cu băuturi calde cu praf magic de scorţişoară – toate acestea sunt clipe pe care le vom păstra în albumul nostru cu amintiri. Şi, negreşit, ne aduc bucurie.  Găsirea darurilor perfecte Un motiv pentru care sărbătorile...

ADHD adulți ”Ionuț are 22 de ani, este un student simpatic, degajat, cu un ritm al vorbirii rapid și un stil repezit. Parcă o grămadă de cuvinte se îngrămădesc, toate să iasă în același timp din gură. Stăm față în față la birou. La un moment dat ia un pix din suport și începe să-l lovească ritmic de masă, în timp ce vorbește. După câteva minute lasă pixul și, cu un gest firesc,  scoate un breloc din buzunar pe care începe să-l rotească, în timp ce vorbim. Problema pentru care a venit la psiholog este faptul că întâmpină dificultăți de concentrare, în special la disciplinele care nu-i plac. Oricât încearcă să își impună, după câteva minute atenția îi este distrasă de ceva și imediat îi vine în minte că are altceva de făcut. Nu neapărat ceva absolut necesar, dar oricum mai plăcut. Recunoaște că se mai confruntă și cu alte mici probleme, cum ar fi faptul că se apucă de proiecte...

autor Agnes MARTIN-LUGAND Editura Trei, anul apariției 2017 Formația de psiholog a autoarei Agnes MARTIN-LUGAND se vede și în această carte, ”Îmi pare rău, sunt așteptată…”, a treia în ordinea apariției. Dacă în cartea de debut ”Oamenii fericiți citesc și beau cafea”, este tratată în principal problematica doliului, a etapelor acestuia cu accent asupra ultimului respectiv resemnificarea, revenirea la viață, în această carte întâlnim problematica dependenței de muncă, burnoutului, având la bază probleme emoționale. O altă temă interesantă și incitantă a cărții este ”poate o femeie să aibă o carieră impresionantă, o funcție importantă și în același timp și o familie fericită?” Ei aici probabil răspunsurile voastre ar fi diferite, în funcție de experiențele personale, de ceea ce ați auzit sau ați întâlnit. Personajul principal, Yael, este interpret și traducător și lucrează...

de Catherine Gildiner Un trecut dureros nu exclude un prezent sănătos Situații dificile trăite în copilărie, din care unele s-au prelungit până în viața adultă sunt traume care ne pot afecta viața și în prezent. Unele din aceste traume s-au transmis din generație în generație, părinții abuzatori, dezechilibrați mintal având la rândul lor părinți cu aceleași trăsături. În general, duci mai departe tipare de comportament însușite în copilărie. Chiar dacă îți dai seama că unele din ele că nu sunt sănătoase, în cele din urmă, uneori fără să îți dai seama, le transmiți mai departe. Abuzul, lipsa de afecțiune, abandonul, neglijarea sau umilirea trăite în copilărie pot lăsa urme adânci, indiferent cât de puternic este individul. La un moment dat, în cursul vieții efectul lor iese la suprafață și împiedică trăirea unei vieți normale. Psihologul Catherine Gildiner prezintă povestea,...

Autocunoaștere – dezvoltare personală Crezi că ești o persoană independentă, care face alegeri și acționează conform propriilor convingeri? Ești convins că ești singurul autor a propriei deveniri, a ceea ce reprezinți azi? Ei bine, nu. Tot ceea ce alegem să facem sa să nu facem, să trăim anumite experiențe sau nu, să legăm anumite tipuri de relații sau nu, se datorează lungului șir de strămoși ai căror reprezentanți suntem noi, cei din prezent. Valori, principii, concepții trăiri, mod de a vedea lumea este o moștenire pe a o primim indiferent dacă vrem sau nu. Pornind de la prenumele tău, care fii sigur, nu este ales întâmplător ci are o poveste, la modul în care ne raportăm la celelalte rude și ceilalți membri ai familiei extinse, la genul de persoană pe care o alegem să ne fie partener și cum o tratăm, la profesia pe care ți-o alegi, la modul în care transmiți mai departe...

”Deodată inima începe să-mi bată cu putere și repede, amețesc, simt că nu mai pot să stau în picioare. Simt că mă sufoc și încerc să respir cât de repede pot ca să am destul aer.  Mi se face greață. Am și senzații scurte de orbire, parcă îmi aruncă cineva flash-uri în ochi. Mă ghemuiesc într-un colț și aștept să-mi treacă sau să mor. După 15-20 de minute mi-e mai bine, dar mă simt epuizată. Mă gândesc cu groază că mi se va întâmpla din nou.” Iuliana, 30 de ani ”Mă trezesc brusc lac de sudoare, iar inima îmi bate cu putere, să-mi iasă din piept. Sunt total năucită, nu știu ce este cu mine. Mă simt foarte speriată și parcă îmi scârțâie ceva în ureche. După un timp îmi trece. Doar că, după câteva nopți,...