Stiluri de atașament

Stilul de atașament se referă la modul în care oamenii se conectează emoțional și relaționează cu ceilalți, în special în contextul relațiilor apropiate. Acest proces începe în timpul copilăriei, pe măsură ce copiii formează legături emoționale cu părinții lor. Calitatea și cultivarea acestor atașamente au un impact de durată asupra capacității noastre de a forma conexiuni cu partenerii noștri în viitor.

Dezvoltată pentru prima data de psihiatrul și psihanalistul John Bowlby, care a descris atașamentul drept o „conexiune psihologică de durata între ființele umane”, teoria atașamentului își propune să studieze modul în care oamenii ajung să lege relații la maturitate, pornind de la felul în care aceștia și-au creat primele conexiuni cu persoanele de referință. Cercetările lui Bowlby au avut ca sursă interesul acestuia pentru anxietatea și suferința care se nasc în copii atunci când sunt separați de îngrijitorii lor principali și felul în care aceștia experimentează și manifestă aceste emoții. 

Urmare a acestor cercetări, John Bowlby a identificat trei tipare principale de atașament – sigur (securizant), anxios-ambivalent și evitant. 

Atașamentul sigur (securizant)

Atașamentul caracterizat prin siguranță este însoțit de ușurința cu care un individ privește viața, mediul înconjurător, oricare ar fi dificultățile cu care se întâlnește, va trece cu bine de ele.

Copiii care au un tip de atașament securizant sunt vizibil supărați atunci când îngrijitorii lor se îndepărtează de ei și sunt fericiți când părinții se întorc. Când sunt înspăimântați, acești copii vor căuta mângâiere la părinte sau îngrijitor (bunica, educatoare, bona).

În cazul copiilor cu atașament sigur, aceștia acceptă cu ușurință contactul cu un părinte după ce acesta a fost absent un timp, manifestând un comportament pozitiv. Deși acești copii acceptă mângâieri  într-o oarecare măsură din partea altor persoane în absența unui părinte sau a unui îngrijitor, ei preferă în mod clar în apropierea lor părinții decât străinii.

Părinții copiilor cu atașament sigur tind să se joace mai mult cu ei. În plus, acești părinți reacționează mai repede la nevoile copiilor lor și, în general, sunt mai receptivi la copiii lor decât părinții copiilor cu atașament nesigur.

Studiile au arătat că, copiii cu tașament sigur sunt mai empatici în etapele copilăriei. De asemenea, acești copii sunt descriși ca fiind mai puțin perturbatori, mai puțin agresivi și mai maturi decât copiii cu stiluri de atașament ambivalent sau evitant.

Caracteristici ale copiilor  cu atașament securizant

• Se separă de părinte fără anxietate.
• Caută sustinerea părinților atunci când este speriat.
• Salută întoarcerea părinților cu emoții pozitive.
• Preferă părinții proprii în locul interacțiunii cu persoane necunoscute.

Caracteristici ale adulților  cu atașament securizant:

• Se simt confortabil să fie aproape de ceilalți, dar se simt bine și singuri.
• Au capacitate de a-și exprima sentimentele și nevoile dar și de a-i asculta și pe ceilalți. 
• Nu le este frică să ceară ajutor atunci când au nevoie. 
• Au un scor ridicat de inteligență emoțională (EQ), permițându-le să-și gestioneze emoțiile în mod eficient și să contribuie constructiv la relații.
• Se angajează în manifestări sănătoase și reciproce de intimitate.
• Se concentrează pe rezolvarea problemelor și pe depășirea obstacolelor, mai degrabă decât să-și blameze sau să-și atace partenerul.
• Au relații de încredere și de durată.
• Tind să aibă o bună stimă de sine.
• Împărtășesc sentimentele cu partenerii și prietenii.
• Caută sprijinul celor din jur atunci când au nevoie

Motive pentru acest stil: 

În copilărie, au avut îngrijitori care le-au oferit sprijin atunci când era necesar, creând un sentiment de siguranță și grijă. Acest lucru i-a învățat că a avea încredere și a se baza pe alții este acceptabil. De asemenea, au învățat să echilibreze independența și curiozitatea, punând bazele unor relații sănătoase în viitor.

Atașamentul anxios-ambivalent

Acest model de atașament este caracterizat prin anxietate și rezistență, iar persoana cu acest tipar nu are certitudinea că va fi cineva alături de ea atunci când va avea nevoie, mai mult chiar, poate fi refuzată, supusă anxietății de separare.

Copiii care prezintă un stil de atașament anxios-ambivalent tind să fie extrem de suspicioși față de străini. Acești copii prezintă o suferință considerabilă atunci când sunt separați de un părinte sau de îngrijitor și nu par liniștiți sau de întoarcerea părintelui. În unele cazuri, copilul poate respinge pasiv părintele care se întoarce după o absență, refuzând mângâierile, sau poate manifesta în mod deschis agresivitate directă către părinte. Pe măsură ce acești copii cresc, profesorii îi descriu adesea ca fiind obedienți și dependenți, temându-se să nu fie abandonați.

Caracteristici ale copiilor  cu atașament anxios-ambivalent:  

• Sunt precauți în contactul cu străinii.
• Devin foarte îngrijorați atunci când părinții pleacă de lângă ei și nu se simt securizați atunci când aceștia se întorc.

Caracteristici ale adulților  cu atașament anxios-ambivalent:

• Tânjesc profund după apropierea emoțională și validare din partea partenerului lor.
• Manifestă îngrijorări cu privire la sentimentele și intențiile partenerului, adesea temându-se de abandon.
• Tind să se gândească prea mult și să interpreteze anumite interacțiuni.
• Poate prezenta emoții intense în relații.
• Caută permanent asigurare și poate avea dificultăți cu gestionarea incertitudinii.
• Reticenți în a deveni apropiați de ceilalți
• Își fac griji că partenerul lor nu îi iubește, apar manifestări de gelozie.
• Devin foarte tulburați atunci când relațiile se termină.
• Au stimă de sine scăzută.

Motive pentru acest stil:

Experiențele lor timpurii cu mama sau îngrijitorul au fost inconsecvente, ceea ce a dus la o nevoie constantă de reasigurare. Probabil îngrijitorii lor au fost imprevizibili în a oferi confort și îngrijire. Această îngrijire inconsecventă le-a modelat tendința de a fi anxioși și dependenți în relații.

Atașamentul evitant

Acest model de atașament este caracterizat prin anxietate și evitare, iar persoana își trăiește viața fără sprijinul celor din jur, fără iubire, devenind independent din punct de vedere emoțional și având o hartă internă formată din respingeri repetate.

Caracteristici ale copiilor  cu atașament evitant:  

• Tind să evite părinții și îngrijitorii. Această evitare devine adesea pronunțată în special după o perioadă de absență.
• Este posibil ca acești copii să nu respingă atenția unui părinte, dar nici nu caută confort sau contact.
• Nu caută prea mult contact sau alinare de la părinți
• Arată o preferință redusă pentru părinți (față de persoane necunoscute)

Caracteristicile adulților cu un stil de atașament evitant:

• Preferă independența și spațiul personal în relații.
• Pare distant uneori, ezitând să se deschidă emoțional.
• Îi este dificil să se implice pe deplin în intimitatea emoțională.
• Poate avea o teamă de a fi prea dependent de ceilalți.
• Tinde să minimizeze importanța relațiilor apropiate.
• Disponibilitate redusă pentru relațiile sociale și romantice.
• Dificultăți în a-și împărtăși gândurile sau sentimentele partenerilor sau familiei.
• Eșec în a sprijini partenerii în perioadele stresante.

Motive pentru acest stil:

Probabil că au crescut cu părinți sau îngrijitori care erau puțin disponibili din punct de vedere emoțional. Ca urmare au învățat să se bazeze pe ei înșiși și au devenit precauți în a se  apropia prea mult de ceilalți. Deci, aceste experiențe timpurii modelează evitarea conexiunilor emoționale profunde.

Ulterior, în practică se mai observă un model de atașament, numit dezorganizat. Copiii cu acest tip de atașament ajunși adulții devin confuzi, dezorientați, încremeniți, nemișcați. De obicei, acest tipar impune și intervenție de specialitate.

Caracteristicile persoanelor cu un stil de atașament dezorganizat:

• Prezintă comportamente inconsecvente în relații.
• Au emoții amestecate, uneori căutând apropierea, iar alteori distanțarea.
• Pot experimenta sentimente nerezolvate și confuzie.
• Tind să se lupte cu reglarea emoțiilor.
• Întâmpinați dificultăți în formarea de relații stabile și sigure.

Motive pentru acest stil:

Probabil că au experimentat îngrijitori care erau imprevizibili și posibil chiar înspăimântători. Aceste experiențe timpurii au dus la conflicte interioare și dificultăți în formarea unor modele clare de atașament. Drept urmare, ei pot avea dificultăți în a gestiona emoțiile și comportamentele în relații.

Deși stilurile de atașament specifice adulților nu sunt neapărat aceleași cu cele observate în copilărie, este mai mult decât evident că atașamentele timpurii pot avea un impact imens asupra relațiilor ulterioare. 

Ca urmare este de dorit să ne cunoaștem propriul stil de atașament, mai ales dacă observăm că ne lovim în mod repetat de același probleme în diferitele tipuri de relații (personale, intime, profesionale, etc). Pentru a descoperi stilul de atașament puteți completa Chestionar pentru identificarea stilului de atașament, realizat de Collins și Read (1990).

De asemenea, puteți apela la Cabinet Individual de Psihologie Dana Virastău pentru a vă ghida pe drumul vindecării problemelor produse de efectele un stil de atașament nesigur (anxios sau evitant).

Foto: Pexels