de Tracy Crossley
Cu toate că în titlu se face referire la atașamentul anxios și evitant, în carte este puțin abordată definirea și explicarea acestor concepte. Ca urmare, ar fi indicat, în cazul în care nu aveți cunoștințe de psihologie, să începeți cu o altă carte referitoare la tipurile de atașament, caracteristicile acestora și modul de manifestare cotidian.
Ulterior, vine perfect în completare parcurgerea acestei cărți. Așa afli că poți fi părăsit din cauza atașamentului tău evitant, sau poți avea probleme la serviciu, în cariera profesională din cauza atașamentului anxios.
Chiar dacă pornim în viață cu un tip de atașament nesigur (anxios sau evitant), acesta nu este definitiv, oricând poate fi schimbat într-un tip de atașament sigur, care să ne susțină alegerile și dorințele de bine.
Bineînțeles schimbarea nu vine de la sine și în urma unui proces psihologic, care presupune multă muncă, vulnerabilizare, dispoziția de descoperi și de a simți emoții dureroase din trecut.
Abordarea emoțiilor este extrem de diferită. Emoțiile au suișuri și coborâșuri, nu o apucă într-o singură direcție și au intensități variate. Ne însoțesc întotdeauna. Și chiar sunt prietenele noastre dacă le permitem să se desfășoare, în loc de a încerca să le evităm.
Când eviți o emoție, de fapt o pui la păstrare. Nu dispare pentru că o ignori. Alegi să o îngropi și apoi îți afectează convingerile inconștiente. Convingerile tale au fost create în mare de impactul emoțional al evenimentelor care ți s-au întâmplat în copilărie și de asemenea s-au întâmplat în jurul tău și prin tine. De fapt emoțiile te influențează indiferent dacă vrei sau nu. Nu e mai bine să le cunoști în loc să te ia prin surprindere? Conștientizarea propriilor emoții face mai simplă eliberarea lor. Dezvoltarea unei relații sănătoase cu emoțiile tale este cheia care-ți poate schimba viața.
Din carte vei afla că alegerile care crezi că îți aparțin în exclusivitate, sunt de fapt reacții învățate și repetate și care au avut rolul de a te apăra, de a evita emoții prea greu de gestionat.
Majoritatea modelelor de a recționa la diferite situații, în cazul comportamentului anxios sau evitant, au ca scop deconectarea de sine, mentalizarea situațiilor pentru a te apăra de emoțiile copleșitoare care ar putea să vină.
Modalitățile prin care punem în practică evitarea, deconectarea de sine pot lua diferite forme: atitudinea de victimă sau de martir, perfecționismul, disponibilitatea de a le face tot timpul celorlalți pe plac, rezolvarea constantă de probleme.
Deși ipostazele enumerate par a avea conotații pozitive, de fapt sunt modalități strălucitoare de a te păcăli pe tine însuți.
La ce-ți folosește perfecționismul?
”Calea către fericire nu trece prin autopedepsirea pentru defecte sau încercarea de a atinge standardul de perfecțiune al altcuiva. E vorba de alegerile pe care le faci ca ființă umană care se acceptă pe sine. Eu fac astfel de alegeri tot timpul. Nu fac alegeri pe baza a ceea ce ar putea gândi alți oameni, pentru că pare prea dificil. La fel ca mine, și tu vei ajunge în punctul în care vei fi capabil să faci mai simplu alegeri pentru tine. Vei vedea mai clar că alegerile bazate pe așteptări fie că sunt autoimpuse sau că sunt impuse de altcineva, nu sunt niciodată simple-te vor epuiza.”
”Pentru că perfecționiștii se tem să-și simtă emoțiile, mai ales emoțiile negative, cum ar fi frica, sunt obligați să controleze rezultatele. Ei cred că prin controlul rezultatelor își pot atenua anxietatea, dar nu este așa. În esență ajung să simtă tocmai ceea ce încearcă să evite. Soluția este să încetezi să eviți frica, să te lași cuprins de reacția emoțională și în acest proces să renunți la rezultatele prescrise.”
”Pentru mulți, ideea de perfecționism a fost transformată în ceva bun; înseamnă că ești competitiv, motivat și te străduiești permanent să dai tot ce poți. Pentru acești perfecționiști, suferința este ceva ce-i afectează pe alții, care sunt mai slabi. De fapt, majoritatea perfecționiștilor nu-și recunosc perfecționismul ca fiind ceva ce le face rău lor sau relațiilor pe care le au. Asta e marea ironie a faptului de a fi perfect.
Dar, fii sincer. Cât de fericit ești? Descoperi adesea, de exemplu că alergi într-o cursă și nu ajungi niciodată la linia de sosire, oricât de bine te-ai descurcat, oricât de tare te-ai străduit, oricui ai încerca să-i faci pe plac? Acesta e un mod de viață care te epuizează și te lasă golit de resurse.
Faptul de a face prea multe duce la burnout, anxietate, vinovăție, invidie și la multe alte forme de suferință, inclusiv boli fizice ca hipertensiunea.”
Cartea este o lectură plăcută și utilă pentru că începe prin a te ajuta să deschizi ochii și să te privești ceva mai conștient (și o face atât cu explicații, povești și experiențe personale, cât și prin exerciții propuse), ca mai apoi, să treacă la partea despre ce poți face ca să schimbi ceea ce nu te lasă să fii tu, cel autentic.
Autoarea este psiholog și coach, dar în această carte nu expune doar din experiența ei din cabinet, ci și din propria ei experiență de viață, așa că îți va fi ușor să te regăsești în ceea ce citești, fără judecată, ba chiar cu compasiune.