De cele mai multe ori asociem controlul cu previzibilitatea, predictibilitatea. Avem impresia că, dacă ne-am asigurat de ce se va întâmpla în viitor, nimic rău nu poate să apară. Credem că suntem în siguranță, protejați față de nefast.
Ne dorim de multe ori să avem control asupra tot ceea ce ni se întâmplă și suferim pentru că de cele mai multe ori controlul ne aparține doar atunci când vine vorba despre propriile decizii și acțiuni. Alteori chiar și atunci când facem tot ceea ce este omenește posibil, lucrurile iau o turnură nedorită.
Presupunem că tot ceea ce este cert are un potențial mai mic de a deveni ceva dureros.
Pentru că fuga după control asta ascunde: fuga de durere, nesiguranță, multă frică și anxietate.
De ce reacționăm așa?
Întotdeauna ne poate răspunde analizarea trecutului nostru: traume, evenimente, situații, stări pe care le-am experimentat ne-au construit într-un anumit fel.
Se întâmplă adesea să fi depus un mare efort și să fi investit multă energie pentru a controla unele lucruri care, credem noi, sunt esențiale pentru fericirea noastră: menținerea unei anumite relații, păstrarea unui anumit job, etc. Și cu toate acestea, se întâmplă să se aleagă praful de planurile noastre.
”Nu a fost să fie” sau ”Tot răul spre bine”
Pentru astfel de situații românul două vorbe: ”Nu a fost să fie” după care ”Tot răul spre bine”.
Astfel și înțelepciunea populară ne spune că trebuie să acceptăm unele lucruri așa cum sunt, iar când ceva nu a ieșit așa cum ne-am dorit, să învățăm să extragem partea pozitivă din ceea ce s-a întâmplat.
Probabil că relația pe care doream neapărat să o păstrăm, nu era cea potrivită pentru noi, jobul de fapt ne făcea nefericiți iar asta se reflecta în tot ce făceam fără să ne dăm seama, etc.
Așa, până la urmă tot învățăm să acceptăm că nu putem controla totul, că se produc schimbări cu toată opoziția noastră, și că trebuie să avem o anumită doză sănătoasă de toleranță la incertitudine.
Ce putem controla:
- propriul comportament, ceea ce spunem și facem.
- semnificația pe care o acordăm unor experiențe din trecut.
- cum ne comportăm în funcție de ce fel de persoană ne dorim să fim.
Ce nu putem controla:
- ce spun sau fac alte persoane.
- ceea ce se va întâmpla în viitor ori ce s-a petrecut deja în trecut.
- felul în care ceilalți ne judecă și ne percep.
- producerea unor evenimentele negative de viață (cum ar fi boala, suferința celor dragi, dezastrele naturale, crizele globale, războaiele, pandemiile etc.)
Perfecțiunea nu există în realitatea noastră. Suntem oameni cu puteri limitate, fie că ne place sau nu să o recunoaștem. Putem face lucruri uimitoare, însă avem limite.
Să te eliberezi de povara controlului înseamnă să accepți că nu poți face totul și că asta este în regulă.
Există persoane abordează problemele proactiv, în sensul adaptării la noua situaţie. Nu e plăcut dar nu e nici sfȃrşitul lumii, se caută soluţii alternative, se prioritizează, se cere ajutor … în funcţie de situaţie.
Odată ce realizezi că nu poți controla evenimentele externe, resursele tale pot fi plasate în altă parte. Poți să te concentrezi asupra unicului lucru pe care îl ai sub control și anume: modul în care tu răspunzi. Modul în care alegi să acționezi, să vorbești, să gândești, să simți face diferența cu adevărat în găsirea liniștii și păcii interioare.
Renunțând la controlul factorilor externi, îți crești încrederea în tine. Acest lucru duce la îmbunătățirea sănătății fizice și emoționale și la un sentiment mai mare de forță psihică.
Concluzie
Nevoia de control se conturează în mod natural, în fiecare dintre noi, într-o manieră mai mult sau mai puțin puternică, încă de la începutul vieții. Desigur, să ai controlul vieții tale îți conferă o stare de bine și de siguranță care dă naștere unei seninătăți spre care tindem cu toții. Însă să cultivi, conștient sau inconștient, nevoia de control, înseamnă să te lași dominat de comportamente nesănătoase, nefaste atât ție cât și relațiilor tale.