Fericirea nu este o stare pe care trebuie să o aștepți. Este, într-o anumită măsură, o viață pe care o construiești.
Există perioade în viață în care avem impresia că fericirea va începe „după ce…”.
… după ce terminăm proiectul.
… după ce cresc copiii.
… după ce avem mai mult timp.
… după ce câștigăm mai bine și strângem ceva bani.
… după ce rezolvăm diferite probleme.
… după ce vom putea, în sfârșit, să ne relaxăm.
Și, uneori, ajungem într-un punct în care realizăm că am fost atât de ocupați să construim o viață bună, încât am uitat să o și trăim.
Dar ce înseamnă, de fapt, să fii fericit?
Psihologia nu oferă o rețetă universală. Nu există o formulă care să funcționeze identic pentru toți oamenii. Însă cercetările din psihologia pozitivă și contribuțiile unor psihologi precum Daniel David, Mircea Miclea și Martin Seligman ne oferă câteva repere importante despre felul în care putem construi o viață cu mai multă stare de bine, satisfacție și sens.
Fericirea nu înseamnă să te simți bine tot timpul
Una dintre cele mai importante schimbări de perspectivă este aceasta:
O viață fericită nu este o viață în care nu există tristețe, frustrare, pierdere, teamă sau oboseală. Este o viață în care există suficiente lucruri care îți aduc plăcere, implicare, relații semnificative, sentimentul că faci ceva important și că viața ta are o direcție.
Modelul PERMA al lui Martin Seligman vorbește despre cinci componente ale stării de bine: emoții pozitive, implicare, relații, sens și realizări. Nu trebuie să fie prezente toate în aceeași măsură în fiecare zi, dar împreună oferă o perspectivă mai largă asupra unei vieți în care omul poate înflori.
Așadar, fericirea este mai mult decât „să mă simt bine”.
Este și:
să fiu implicat în ceea ce fac,
să am relații în care mă simt conectat,
să fac lucruri care contează pentru mine,
să simt că evoluez și că viața mea are o direcție.
O viață plăcută, bună și cu sens
Într-un articol dedicat fericirii, Daniel David propune o perspectivă care diferențiază între mai multe dimensiuni ale unei vieți bune.
Există viața plăcută – acele activități care ne aduc plăcere și care ne încarcă.
Există viața bună – legată de sănătate, relații satisfăcătoare, implicare în proiecte și folosirea punctelor noastre forte.
Și există viața cu sens – în care valorile personale, relațiile importante și ceea ce considerăm semnificativ dau direcție vieții noastre.
Aceste trei dimensiuni sunt importante tocmai pentru că una singură nu este suficientă. Poți avea multe plăceri, dar să simți că viața ta este goală. Poți avea succes profesional, dar să nu mai ai timp pentru oamenii importanți. Poți avea o viață foarte organizată și eficientă, dar să nu mai știi de ce faci toate lucrurile pe care le faci.
Starea de bine apare atunci când aceste dimensiuni încep să se întâlnească.
Valorile sunt busola
Poate una dintre cele mai importante întrebări pe care ni le putem pune nu este:
„Ce mă face fericită?” ci: „Ce este cu adevărat important pentru mine?”
Familia? Libertatea? Iubirea? Sănătatea? Cunoașterea? Creativitatea? Autenticitatea? Sau altceva.
Problema apare atunci când valorile noastre și viața pe care o trăim de fapt, sunt foarte diferite.
Poți spune că familia este extrem de importantă pentru tine, dar agenda ta să fie ocupată aproape exclusiv de muncă.
Poți spune că sănătatea este importantă, dar să nu ai niciodată timp pentru somn, mișcare sau odihnă.
Poți spune că libertatea personală este importantă, dar să îți construiești viața în jurul a ceea ce așteaptă ceilalți de la tine.
Poți spune că vrei liniște, dar să îți umpli fiecare minut cu activități și alergi în multe direcții.
De aceea, o întrebare simplă poate fi surprinzător de clarificatoare: Dacă cineva ar analiza doar felul în care îmi petrec timpul, fără să știe ce spun eu despre mine, care ar crede că sunt valorile mele?
Uneori răspunsul ne arată ceva ce nu am vrut sau nu am reușit să vedem până atunci.
Daniel David subliniază importanța valorilor clare și a exprimării lor constante în viață, inclusiv prin felul în care ne raportăm la muncă și la timpul personal.
Dacă vrei să vezi cât de mult acționezi în acord cu valorile tale, accesează testul Busola_valorilor.
Fericirea are nevoie de acțiune
Aici apare o altă idee importantă: nu este suficient să știm ce vrem. Trebuie să și acționăm în direcția respectivă.
Mircea Miclea vorbește despre autodisciplină ca despre capacitatea de a-ți stabili scopuri și reguli și de a acționa conform lor, nu doar în funcție de starea de moment. Este o idee foarte importantă și pentru starea de bine, pentru că uneori așteptăm să avem chef să facem lucrurile care ne-ar face bine.
„Când voi avea energie, voi ieși la plimbare.”
„Când voi fi mai puțin ocupată, mă voi vedea cu prietenii.”
„Când voi termina toate treburile, voi avea timp pentru mine.”
„Când mă voi simți mai bine, voi începe să fac lucrurile care îmi plac.”
Dar poate funcționa și invers.
Uneori nu așteptăm să ne simțim mai bine pentru a acționa. Acționăm diferit pentru a crea condițiile în care să ne putem simți mai bine.
Nu înseamnă să ne forțăm să fim fericiți. Înseamnă să facem loc în viața noastră pentru comportamente care susțin ceea ce este important pentru noi.
Ce faci într-o zi obișnuită?
Cea mai simplă „rețetă” pentru început este să te uiți la o zi obișnuită din viața ta. Nu la ziua ideală. Nu la ceea ce ți-ai dori să faci, ci la ceea ce faci efectiv.
Cât timp lucrezi? Cât timp petreci cu oamenii importanți? Cât timp stai singură cu tine? Cât timp te odihnești? Cât timp faci lucruri care îți plac? Cât timp faci lucruri care au sens pentru tine? Cât timp faci lucruri doar pentru că „trebuie”?
Și, mai ales: Cât din ceea ce faci într-o zi este în acord cu valorile tale?
Această întrebare poate fi mai relevantă decât o simplă evaluare a nivelului de fericire, pentru că poate exista o zi în care nu ai fost foarte veselă, dar ai făcut lucruri importante pentru tine.
Și poate exista o zi în care ai râs mult, dar la final să simți că n-ai făcut aproape nimic din ceea ce contează cu adevărat pentru tine.
Plăcerea și starea de bine sunt lucruri diferite
Avem nevoie de plăcere, de lucruri care ne fac să zâmbim, de odihnă, de vacanțe, de muzică, de mâncare bună, de natură, de prieteni și chiar de timp în care să nu facem nimic. Dar starea de bine nu poate fi redusă la acumularea de plăceri.
Unele dintre cele mai valoroase lucruri din viața noastră presupun efort:
Să înveți ceva nou.
Să construiești o relație.
Să crești un copil.
Să îți schimbi un comportament.
Să îți depășești o teamă.
Să faci ceva important pentru ceilalți.
Să îți construiești o profesie.
Să îți respecți valorile chiar și atunci când este dificil.
O viață bună nu este neapărat cea mai ușoară viață. Este o viață în care efortul are un sens pentru tine.
Relațiile contează mai mult decât credem
Putem avea o carieră bună, o casă frumoasă, siguranță financiară și multe realizări și, totuși, să ne simțim singuri. Relațiile de calitate sunt una dintre componentele centrale ale bunăstării psihologice. În modelul PERMA, relațiile reprezintă una dintre cele cinci componente ale stării de bine.
Asta nu înseamnă să avem cât mai mulți oameni în jur. Înseamnă să avem relații în care putem fi văzuți, auziți, acceptați și în care putem oferi, la rândul nostru, apropiere și sprijin. Uneori, pentru a ne simți mai bine, nu avem nevoie de încă o activitate. Poate avem nevoie de o conversație sinceră, de o întâlnire, de un telefon sau poate de o relație în care nu trebuie să fim permanent „în regulă”.
Și atunci, care este rețeta?
Dacă ar fi să cuprindem toate aceste idei într-o formulă simplă, aș spune că o viață cu mai multă stare de bine are nevoie de:
plăcere + implicare + relații + sens + realizări + valori trăite în comportamente concrete.
Nu este o formulă matematică și nici o listă de obligații. Este mai degrabă o invitație de a privi viața ca pe ceva ce poate fi construit conștient.
Începe cu cinci întrebări:
1. Ce îmi face plăcere? (Ce activități mă încarcă și îmi aduc bucurie?)
2. Ce mă ”prinde”? (În ce momente uit să mă uit la ceas pentru că sunt cu adevărat prezentă?)
3. Cine contează pentru mine? (Ce relații vreau să cultiv?)
4. Ce dă sens vieții mele? (Pentru ce merită să depun efort?)
5. Valorile mele se regăsesc în felul în care îmi trăiesc viața? (Dacă răspunsul este „nu prea”, nu este un motiv pentru vinovăție ci este un punct de plecare.)
Fericirea nu începe întotdeauna cu o mare schimbare
Uneori un pas mic este hotărâtor. Totul este să începi. Cu ce? Cu ceva simplu dar care îți face bine:
o plimbare, cu o conversație, să pui o limită, să stabilești o oră pe săptămână pentru tine, să reiei o activitate care îți plăcea.
Acordă mai puțin timp lucrurilor care nu contează și mai mult timp oamenilor semnificativi din viața ta (familie, prieteni sau care vrei tu). Învață să spui și nu, atunci când, automat spuneai da.
Alege să nu-ți mai construiești întreaga viață doar în jurul obligațiilor și să le consideri priorități.
Fericirea nu este neapărat undeva în viitor. Poate începe să apară în felul în care alegi să-ți trăiești ziua de astăzi. Iar întrebarea poate să nu mai fie: „Ce să fac să fiu fericită?” ci: „Cum pot să-mi construiesc o viață în care lucrurile importante pentru mine să aibă loc?”
Cred că aceasta este una dintre cele mai realiste definiții ale unei vieți bune: o viață în care ceea ce contează pentru tine nu rămâne doar în gânduri, ci începe să se vadă în felul în care îți folosești timpul, energia și atenția.
Dacă vrei să vezi cum percepi în prezent starea ta de bine și fericire, poți completa testul scara_fericirii
Dacă simți că ai ajuns să funcționezi mai mult pe pilot automat decât să te bucuri de viața ta, psihoterapia poate fi un spațiu în care să înțelegi ce s-a schimbat, ce este important pentru tine acum și cum poți începe să construiești o viață mai apropiată de tine.
Notă: Acest articol este o sinteză de popularizare psihologică, inspirată din lucrările și contribuțiile mai multor autori din domeniul psihologiei fericirii, stării de bine și motivației.
Surse
- David, D. – „Cum să fim fericiți. Un scurt ghid de bune practici!”
Articol publicat pe blogul Prof. Univ. Dr. Daniel David, 10 noiembrie 2010. - Miclea, M. – materiale și intervenții publice privind autodisciplina, obiectivele și comportamentele orientate spre ceea ce este important pentru persoană.
- Seligman, M. E. P. (2018). „PERMA and the building blocks of well-being”. The Journal of Positive Psychology, 13(4), 333–335.