
Blândețe. Claritate. Prezență.
Ce este demența de tip Alzheimer?
Demența este o tulburare neurocognitivă progresivă care afectează memoria, gândirea, comportamentul și capacitatea de a desfășura activități zilnice.
Din cauza bolii, persoanele cu Alzheimer au un alt mod de a înțelege lumea. Nu se mai pot adapta mediului.
Important: Persoana nu se poartă așa „intenționat”. Creierul ei funcționează altfel.
Comunicarea cu persoanele care suferă de Alzheimer poate fi uneori foarte dificilă și frustrantă, dar este esențială pentru a le oferi sprijinul și îngrijirea de care au nevoie.
Iată câteva principii și tehnici esențiale, explicate simplu și practic:
Principii de bază
1. Fii calm și răbdător
- Boala Alzheimer afectează capacitatea de procesare a informațiilor.
- Vorbește încet, clar, cu voce blândă.
- Așteaptă mai mult timp pentru un răspuns.
2. Păstrează contactul vizual și zâmbește
- Ajută persoana să se simtă în siguranță.
- Poziționează-te la nivelul ochilor ei, fără a părea că dorești să o domini.
3. Folosește propoziții scurte și simple
- În loc de: „Vrei să mergem să luăm cina afară, poate la restaurantul unde am fost cu Maria?”
- Spune: „Hai să mergem să mâncăm.”
4. Repetă, fără să arăți frustrare
- Dacă uită ce ai spus, repetă cu același ton calm.
- Nu spune: „Ți-am mai zis asta de 3 ori!” – creează anxietate.
Tehnici de comunicare utile
1. Folosește numele persoanei
- Numele ajută la menținerea atenției și oferă confort.
2. Dă instrucțiuni pas cu pas
- Împarte activitățile în pași simpli.
- Exemplu: „Hai să ne ridicăm. Acum luăm haina. Mergem spre ușă.” în loc de ”Pregătește-te de plecare!”
3. Folosește întrebări cu răspunsuri simple
- Mai bine: „Vrei ceai sau apă?” decât: „Ce vrei să bei?”
4. Acceptă realitatea lor
- Dacă persoana spune: „Trebuie să merg la mama” (deși mama e decedată), nu contrazice brutal.
- Poți spune: „A, da? Ce frumos. Spune-mi despre ea.”
(Ajuți persoana să se simtă auzită fără să o rănești.)
Ce să eviți
- Să contrazici direct sau să corectezi.
- Să grăbești persoana sau să ridici tonul.
- Să iei personal repetitivitatea sau confuziile.
- Să discuți în medii aglomerate sau zgomotoase.
Bonus: Ce ajută enorm
- Rutina – oferă siguranță și previzibilitate.
- Obiectele familiare – poze, haine, muzică din tinerețe.
- Tactil – o atingere ușoară pe mână sau pe umăr poate liniști.
Dacă îngrijești un membru al familiei
Relația de îngrijire și susținere pentru o persoană apropiată: soț/soție sau rudă ( fiu/fiică, nepot/nepoată, frate/soră etc.) implică o încărcătură emoțională aparte – adesea cu multă iubire, dar și cu suferință, frustrare, și dorința de a “repara” ce pare pierdut. Tocmai de aceea, comunicarea cu un membru de familie bolnav de Alzheimer trebuie să fie nu doar eficientă, ci și plină de empatie și blândețe.
Comunicarea adaptată pe 3 niveluri de severitate:
Demență ușoară
(uită ocazional, confuzii ușoare, dar încă funcționează destul de bine)
Ce funcționează:
- Discuții normale, dar fără prea multe detalii sau explicații lungi.
- Întrebări simple, cu opțiuni: „Mergem azi în parc sau stăm acasă?”, nu ”Ce să facem azi?”
- Amintește lucruri blând, fără să corectezi dur: „Cred că ai pus telefonul în bucătărie mai devreme.”
- Arată-i că nu o „tragi la răspundere”: „E ok, și eu mai uit uneori.”
- Menține activități comune ușoare: plimbări, gătit, poze vechi.
- Nu o/îl face să se simtă „în plus”. Spune: „Îmi place că petrecem timp împreună.”
Demență moderată
(confuzii mai dese, nu mai știe ce zi e, probleme cu orientarea, modificări de comportament)
Ce funcționează:
- Comunicare în pași mici: „Ne îmbrăcăm. Apoi mergem la masă. Apoi ne odihnim.”
- Încurajări pozitive: „E foarte bine că ai încercat, bravo.”
- Ancorele emoționale: muzica, fotografiile, obiectele familiare.
- Acceptă că NU mai e persoana de dinainte. Nu-i cere „să-și revină”
- Poți spune: „Știu că e greu, dar sunt aici. Împreună trecem prin asta.”
- Nu e nevoie să îl/o convingi de realitate – mai bine mergi tu în realitatea lor, cu blândețe.
Demență severă
(limbaj afectat grav, nu mai recunoaște rudele, devine confuz chiar și în propria casă)
Ce funcționează:
- Tonul și expresia feței contează mai mult decât cuvintele.
- Repetă cu calm, în același fel, fără frustrare.
- Evită întrebările deschise. Mai bine spui ce urmează: „Acum bem apă. E rece și bună.”
- Nu aștepta să te recunoască. Prezența ta e suficientă.
- O mângâiere, o privire caldă, un „te iubesc” șoptit – pot face minuni chiar dacă nu pare să „înțeleagă”.
- Nu te disocia emoțional – cere ajutor, vorbește cu cineva. Este greu, și în regulă să simți durere sau epuizare.
- Respectă-le demnitatea de ființe umane până la sfârșit.
Exercițiu de adaptare empatică:
Dacă persoana cu Alzheimer ar fi copilul tău mic – cum ai vorbi cu el?
Aceeași voce blândă, aceleași gesturi de liniștire, aceeași răbdare se aplică și aici.
Surse:
Learning to Speak Alzheimer s – Joanne Koeing Coste
Sănătatea cognitivă – Dr. Heather Sandison
Foto: Pexels.