Fiecare persoană ajunge la un moment dat în situații care îl obligă la confruntări interpersonale. Aflați în acest context, oamenii tind să aibă un anumit mod de a acționa și reacționa. Acesta reflectă gradele diferite de cooperare (adică efortul fiecăruia de a satisface interesele celuilalt) și de autoimpunere (efortul fiecăruia de a-și satisface propriile interese). Reacțiile în fața conflictului pot fi clasificate în cinci categorii:
1.Confruntare (victorie/înfrângere)
2.Compromis
3.Evitare (abandon)
4.Acomodare (transformarea conflictului în oportunitate)
5.Colaborare (câștig de ambele părți)
A= ADEVĂRAT
F= FALS
Încercuiți A (adevărat) sau F (fals), varianta corespunzătoare modului dvs. de a acționa.
1.Sunt momente în care las altora responsabilitatea rezolvării problemelor.
A
F
2.Decât să negociez aspectele asupra cărora nu suntem de acord mai bine insist asupra celor pe care le agreăm.
A
F
3.Încerc să găsesc o soluție de compromis.
A
F
4.Încerc să rezolv atât problemele mele cât şi pe ale celuilalt.
A
F
5.Sunt de obicei ferm în atingerea obiectivelor mele.
A
F
6.Urmăresc să respect sentimentele celorlalți și să păstrez relația.
A
F
7. Încerc să găsesc o soluție de compromis.
A
F
8.Uneori îmi sacrific propriile dorințe în favoarea satisfacerii dorințelor celuilalt.
A
F
9.În mod constant solicit ajutorul celorlalți pentru rezolvarea problemelor
A
F
10.Încerc să fac tot posibilul pentru a evita tensiunile inutile.
A
F
11. Încerc să nu-mi creez neplăceri personale.
A
F
12.Încerc să-mi câștig poziția.
A
F
13.Încerc să amân rezolvarea problemei până voi avea timp să reflectez asupra ei.
A
F
14.Renunţ la niște puncte pentru a obține altele.
A
F
15.Sunt de obicei ferm în atingerea obiectivelor mele.
A
F
16.Urmăresc să scot imediat la iveală toate îngrijorările şi problemele .
A
F
17.Cred că diferențele de opinie nu trebuie să ne preocupe.
A
F
18.Depun un efort destul de mare pentru a-mi găsi calea.
A
F
19.Sunt decis să-mi ating scopurile.
A
F
20.Urmăresc găsirea unei soluții de compromis.
A
F
21.Urmăresc să scot imediat la iveală toate îngrijorările și problemele .
A
F
22.Urmăresc să respect sentimentele celorlalți și să păstrez relația.
A
F
23.Uneori evit luarea unor poziții care ar crea controverse.
A
F
24. Îl voi lăsa să câștige câteva din punctele sale dacă și el îmi va permite câștigarea câtorva din punctele mele.
A
F
25.Propun o cale de mijloc.
A
F
26.Fac presiuni pentru a-mi câștiga punctele.
A
F
27.Îi comunic ideile mele și îl rog să mi le expună pe ale sale.
A
F
28.Încerc să-I arăt logica și avantajele poziției mele.
A
F
29.Urmăresc să respect sentimentele celorlalți și să păstrez relația.
A
F
30.Încerc să fac tot posibilul pentru a evita tensiunile.
A
F
31.Încerc să nu afectez sentimentele nimănui.
A
F
32.Încerc să-l conving pe celălalt de meritele poziției mele.
A
F
33.Sunt de obicei hotărât în atingerea obiectivelor mele.
A
F
34.Încerc să fac tot posibilul pentru a evita tensiunile inutile.
A
F
35.Dacă acestea îl fac fericit , îl las să-și mențină părerile.
A
F
36.Îl voi lăsa să câștige câteva din punctele sale dacă şi el îmi va permite câștigarea, câtorva din punctele mele.
A
F
37.Urmăresc să scot imediat la iveală toate îngrijorările și problemele .
A
F
38.Încerc să amân rezolvarea problemei până voi avea timp să reflectez asupra ei.
A
F
39.Încerc imediat să aplanez diferendele dintre noi.
A
F
40.Încerc să creez o combinație satisfăcătoare de pierderi și câștiguri pentru ambele părți.
A
F
41.În negocieri, încerc să iau în considerare și dorințele celeilalte persoane.
A
F
42.Întotdeauna conduc către o discuție deschisă a problemei.
A
F
43.Încerc să găsesc o poziție intermediară între cele două aflate în conflict.
A
F
44.Îmi expun părerile.
A
F
45.Sunt de cele mai multe ori preocupat de satisfacerea tuturor dorințelor noastre.
A
F
46.Sunt momente în care las altora responsabilitatea rezolvării problemelor.
A
F
47.Dacă menținerea poziției este foarte importantă pentru el, încerc să îl ajut să-şi împlinească dorințele.
A
F
48.Încerc să-l determin să facă un compromis.
A
F
49.Încerc să-I arăt logica și avantajele poziției mele.
A
F
50.În negocieri, încerc să iau în considerare și dorințele celeilalte persoane.
A
F
51.Propun o cale de mijloc.
A
F
52.Sunt de cele mai multe ori preocupat de satisfacerea tuturor dorințelor noastre.
A
F
53.Uneori evit luarea unor poziții care ar crea controverse.
A
F
54.Dacă acestea îl fac fericit, îl las să-și mențină părerile.
A
F
55.Sunt de obicei ferm în urmărirea scopurilor mele.
A
F
56.De obicei solicit ajutorul celorlalți pentru soluționarea unor probleme.
A
F
57. Propun o cale de mijloc.
A
F
58.Cred că diferențele de opinie nu trebuie să ne preocupe prea mult.
A
F
59.Încerc să nu rănesc sentimentele celorlalți.
A
F
60.Întotdeauna discut problema cu cealaltă persoană pentru a o putea rezolva.
A
F
Cotare
Pentru fiecare răspuns A (adevărat) se acordă 1 punct iar pentru fiecare răspuns F (fals), se acordă 0 puncte.
Pe fiecare dintre cele 5 rânduri se vor aduna punctele corespunzătoare itemilor:
1: Confruntare 5; 12; 15; 18; 19; 26; 28; 32; 33; 44; 49; 55.
2: Compromis 3; 7; 14; 20; 24; 25; 36; 40; 43; 48; 51; 57.
3: Evitare 1; 10; 11; 13; 17; 23; 30; 34; 38; 46; 53; 58.
4: Adaptare 2; 6; 8; 22; 29; 31; 35; 41; 47; 50; 54; 59.
5: Colaborare 4; 9; 16; 21; 27; 37; 39; 42; 45; 52; 56; 60.
Scorul cel mai mare va reprezenta stilul dominant de rezolvare a conflictului.
Descrierea stilurilor
1 – Confruntarea (rechinul)
Persoana cu acest tip de rezolvare a conflictelor încearcă să își domine adversarii prin a-i face să accepte soluția lui în cazul unui conflict. Scopurile sale personale sunt dominante în raport cu relațiile interpersonale, pe care le sacrifică foarte ușor. Caută să își atingă țelurile cu orice preț. Nu îl interesează nevoile celorlalți. Nu îl interesează dacă ceilalți îl plac sau îl acceptă. Rechinul crede că un conflict se câștigă atunci când o parte învinge iar cealaltă este înfrântă. El vrea să fie câștigătorul cu orice preț. “Victoria”, îi dă rechinului un sentiment de mândrie și de realizare personală. Înfrângerea îi dă un sentiment de slăbiciune, neadaptare și ratare. Încearcă să câștige prin atac, copleșire sau intimidare.
Este un stil agresiv și antagonist. Un „competitor” urmărește propriile scopuri în detrimentul celorlalți. Este un mod de exercitare a puterii în care un membru al grupului folosește orice fel de mijloace pentru a câștiga. Acest stil mai poate fi înțeles ca un mod de a cere drepturile cuvenite, un mod de a apăra o anumită poziție vis-a-vis de o problemă sau un mod de a afișa o atitudine de tipul „a câștiga cu orice preț”.
Dacă aveți acest stil vă veți concentra ideile și acțiunile numai pentru atingerea intereselor proprii și veți neglija în totalitate interesele celorlalți. Sunteți gata să câștigați cu orice preț, chiar dacă aceasta înseamnă distrugerea relațiilor cu cealaltă parte, căci relațiile nu au nici o importanță pentru dumneavoastră, ci numai atingerea scopurilor proprii.
Este bine să fie folosit:
- în situația de urgență, când sunt necesare acțiuni rapide și decisive,
- când aveți responsabilitatea principală sau expertiza pentru rezolvarea unor probleme,
- când trebuie să fie implementate decizi nepopulare.
2 – Compromisul (vulpea)
Acest stil implică găsirea de soluții adecvate și reciproc satisfăcătoare, care să mulțumească parțial ambii actori (indivizi, grupuri) implicați în conflict. A ajunge la un compromis înseamnă, în acest sens, a împărți divergențele pentru a ajunge la un consens. De asemenea, ar putea însemna găsirea unei căi de mijloc sau un schimb de concesii.
Vulpea este interesată atât de scopurile personale cât și de relațiile cu ceilalți. Ea tinde însă să facă compromisuri, renunțând parțial la scopurile ei convingând cealaltă parte să procedeze la fel. Într-o situație conflictuală soluția vulpii este va fi ca fiecare parte implicată să piardă și să câștige câte ceva. Este capabilă să renunțe temporar la scopurile ei pentru a depăși situația de criză.
Dacă aveți acest stil, veți obține ceva din ceea ce ați dorit să câștigați și veți renunța la altceva, fie prin împărțire, fie prin folosirea în comun a resurselor aflate în conflict. Desigur, veți stabili limite privind măsura în care sunteți dispus să renunțați la ceea ce ați fi dorit să obțineți.
Este bine să fie folosit:
- când ambele părți au putere egală,
- când vreți să ajungeți la acorduri temporare în probleme complexe, ca o etapă intermediară spre un acord durabil, dezvoltat prin cooperare,
- când situația conflictuală se află într-o criză determinată de resurse limitate, precum timp, energie sau alte resurse materiale, iar problema care trebuie rezolvata este importantă și urgentă.
3 – Evitarea (broasca-țestoasă)
Este un stil non-asertiv de management al conflictului, caracterizat de orientarea spre retragerea din situația conflictuală. Un individ care adoptă acest stil va încerca în general să evite conflictul cu orice preț, mergând de la o retragere diplomatică din fața problemei spre amânarea acesteia pentru altă ocazie, sau pur și simplu retrăgându-se (emoțional, fizic, intelectual) din situația amenințătoare.
Broasca țestoasă se retrage în carapacea ei pentru a evita conflictul. Ea renunță la scopurile și relațiile ei personale. Stă departe de zonele de conflict şi evită persoanele care creează sau întrețin stări conflictuale. Broasca țestoasă crede că nu există speranță în încercarea de a rezolva un conflict. Se simte neajutorată. Crede că este mai bine să te retragi decât să intri într-un conflict.
Dacă aveți acest stil, veți evita conflictul sau veți prefera să credeți ca nu există nici un conflict, chiar dacă nu vă veți atinge scopurile sau veți strica relația pe care o aveți cu partea cealaltă.
Este bine să fie folosit:
- când vă veți întreba: „Ce se întâmplă dacă nu fac nimic?”, și veți răspunde: „Nimic!”, atunci, probabil merită să evitați conflictul,
- când considerați că veți pierde mai mult prin confruntare decât prin evitare sau când miza este minoră
4 –Adaptarea (convertirea conflictului în șansă) – ursulețul
Este un stil non-asertiv, în care individul ajunge să se sacrifice pe sine. Este un stil diametral opus celui competitiv. Indivizii care adoptă acest stil își abandonează propriile griji pentru a le satisface pe cele ale unui coleg.. De obicei, acest stil ia forma unei generozități altruiste sau a unei obediențe oarbe, care presupune subordonarea totală față de punctul de vedere al altuia.
Pentru ursuleț relațiile interpersonale sunt foarte importante în timp ce propriile scopuri au o importanță mai mică. Ursulețul dorește să fie plăcut și acceptat de ceilalți. El consideră conflictele ca pe ceva ce trebuie evitat în favoarea armoniei și mai crede că oamenii nu pot discuta în contradictoriu fără a afecta relațiile dintre ei. Se teme că, dacă conflictul continuă cineva are de suferit și asta va compromite relațiile cu acea persoană. De aceea încearcă cu orice preț, chiar renunțând la scopurile personale, să aplaneze conflictul din teama de a nu periclita relațiile interpersonale.
Vă veți concentra ideile și acțiunile numai pentru a ajuta cealaltă parte să-și atingă scopurile și vă veți neglija total propriile interese. Păstrarea unor relații bune cu cealaltă parte este pentru dumneavoastră mult mai importantă decât a câștiga. În acest scop veți căuta să ajungeți cu orice preț la un acord și veți face nenumărate concesii.
Este bine să fie folosit:
- când păstrarea relațiilor este mult mai importantă decât atingerea scopului,
- când problema aflată în discuție este mult mai importantă pentru cealaltă parte decât pentru dumneavoastră,
- când neglijarea propriilor interese se bazează pe sistemul dvs. de valori,
- când folosiți stilul ca pe o strategie: veți pierde o bătălie, în speranța câștigării războiului,
- când doriți ca ceilalți să învețe chiar și din greșeli și îi încurajați să se exprime.
5 – Colaborarea (bufnița)
Este un stil cooperant. Indivizii care adoptă acest stil găsesc de obicei soluții reciproc satisfăcătoare. Ei analizează în detaliu o problemă pentru a găsi problemele care stau la baza acesteia și pentru a găsi soluții reciproc satisfăcătoare. Indivizii implicați cad de acord să nu concureze pentru resurse, folosind confruntarea pentru a găsi soluții creative la problema cu care se confruntă.
Bufnița valorizează în egală măsură scopurile personale cât și relațiile cu ceilalți. Ea vede conflictele ca pe probleme ce trebuie rezolvate și caută soluții care să satisfacă atât interesele personale cât și cele ale celorlalți. Bufnița vede conflictul ca pe o metodă de îmbunătățire a relațiilor prin reducerea tensiunii dintre două persoane sau grupuri. Încearcă să pornească o discuție pentru a identifica conflictul ca problemă. Nu este mulțumită până când nu găsește o soluție care să satisfacă ambele părți.
Dacă folosiți acest stil, veți acorda, în același timp, o importanță la fel de mare atingerii scopurilor proprii ca și păstrării relației. Stilul de cooperare implică o comunicare deschisă și totală: Sunteți atent la celălalt. Așteptați să vă răspundă și faceți sugestii utile. Este stilul cel mai dificil și care ia cel mai mult timp, dar are rezultatele cele mai bune în cazul în care ambele părți folosesc acest stil.
Este bine să fie folosit:
- când este esențial să atingeți obiective importante fără a face compromisuri, menținând, în același timp relația,
- când este important să ajungeți la sursa unor probleme nerezolvate care durează de foarte mult timp,
- când aveți de rezolvat o problemă complexă, în care sunt implicate multe interese și multe părți.
Sursa: Mastering Human Relations, 3rd Ed. by A. Falikowski 2002 Pearson Education
http://www.pearsoned.ca
Foto: Pexels