Filmul reprezintă un mijloc tot mai folosit de a explora și de a arăta spectatorului cum este să trăiești cu o boala psihică sau să ai în preajmă pe cineva cu o astfel de afecțiune.
Care sunt simptomele bolii Alzheimer?
Semnele timpurii ale bolii includ uitarea evenimentelor sau a conversațiilor recente. Pe măsură ce boala progresează, o persoană cu boala Alzheimer va dezvolta tulburări severe de memorie și își va pierde capacitatea de a îndeplini sarcinile de zi cu zi. Pierderea memoriei este simptomul cheie al bolii Alzheimer.
Altfel… și totuși Alice (Still Alice, 2014)
O cunoaștem pe Alice Howland, profesor de lingvistică la Universitatea Harvard, soție și mamă a trei copii adulți, și lupta sa împotriva unei boli incurabile. Totul a început cu un cuvânt banal pe care Alice nu și-l mai putea aminti oricât de mult s-ar fi străduit și a evoluat treptat în ceva de necontrolat și de necombătut: un debut precoce al bolii Alzheimer. Viața lui Alice se va schimba radical din acel moment, devenind o avalanșă de momente năucitoare, chestiuni realiste, pragmatice, dar și clipe emoționante.
Alice este o femeie puternică și inteligentă, care de cele mai multe ori reușește să-și păstreze calmul chiar și în cele mai nefericite situații și aproape de fiecare dată reușește să gândească logic. Nu permite foarte des sentimentelor să preia conducerea și să-i controleze viața. În momentul în care află că suferă de Alzheimer, pământul pare să îi fugă de sub picioare. Totuși, Alice reușește să-și mențină calmul și, în ciuda faptului că boala nu poate fi oprită, decide să nu devină doar o altă victimă și să lupte pentru a-și păstra umanitatea întreagă.
Alice sesizează că începe să uite diferite cuvinte și merge la consult la neurolog. Aici putem vedea:
- modul în care neurologul aplică o variantă a testului MMSE pentru diagnosticarea bolii Alzheimer;
- teste, analize care se fac pentru confirmarea diagnosticului:
- solicitarea, care devine repetată a specialistului, ca pacienta să vină însoțită de cineva apropiat la consult. Acest lucru se face deoarece este nevoie de o persoană care să confirme, infirme sau să completeze cele spuse de pacient, având în vedere că este vorba de o afectare a creierului. De asemenea, este nevoie de cineva care să rețină cu siguranță indicațiile și recomandările medicului.
Tot în acest film se văd și metodele prin care Alice încearcă să țină sub control și în același timp să se adapteze modificărilor provocate de boală:
- face exerciții de memorare prin notarea a 3 cuvinte pe o foaie și repetarea acestora din memorie după un interval de timp;
- jocuri pe telefon pentru stimularea memoriei;
- înregistrări audio pentru perioada următoare, când boala va avansa.
Sunt prezentate situațiile cele mai frecvente cu care se confruntă bolnavii de Alzheimer:
Tulburări de memorie:
- imposibilitatea de aducere aminte unele cuvinte chiar în mijlocul propoziției;
- repetarea aceleiași întrebări;
- incoerență prin dificultatea de a structura logic frazele rostite;
- pierderea obiectelor personale (imposibilitatea de a-și aduce aminte unde le-au pus);
- în stadiu mai avansat al bolii, uitarea unor activități de bază ca îmbrăcatul sau spălatul.
Dezorientare temporală
- uitarea unui drum făcut adesea, nerecunoașterea unor locuri familiare (rătăcire);
- uitarea amplasării spațiilor în propria casă (nu găsesc baia sau bucătăria).
Confuzie
- identificarea eronată unor lucruri sau spații ca fiind proprii (intrarea în locuințele vecinilor).
- nerecunoașterea unor persoane apropiate
Tulburări afective
depresie
Este evident că treptat, pe măsura avansării bolii, este nevoie de îngrijire permanentă. În acest caz, îngrijirea este acordată la domiciliu de către o persoană specializată și de fiica mai mică.
Filmul abordează cu sensibilitate impactul bolii asupra individului și familiei sale. Este adusă în prim-plan complexitatea emoțiilor și transformările prin care trece personajul principal. “Still Alice” nu doar informează despre Alzheimer, ci și te conectează la nivel emoțional.
Deși instalarea bolii Alzheimer este specifică vârstei mai înaintate, sunt cazuri în care acest lucru are loc de timpuriu (în jurul vârstei de 50 de ani sau chiar mai puțin). Deși rare, astfel de cazuri există.
Tatăl (The Father, 2020)
Anthony are 83 de ani și trăiește într-un apartament minunat din Londra. Refuză cu încăpățânare să admită că are nevoie de cineva care să-l îngrijească și refuză toate propunerile venite din partea fiicei sale, devotata și iubitoarea Anne. Dar Anthony suferă de demență și nu vrea sau poate nu reușește să-și dea seama că nu-și mai poate continua viața de unul singur. În cele din urmă, este dus la azil.
Până aici, nimic ieșit din comun.
O poveste pe care o întâlnim din păcate foarte des și în viață.
În acest film vedem instalarea demenței de tip Alzheimer la o persoană în vârstă.
Filmul oferă o experiență captivantă a simptomelor Alzheimer:
- pierderea memoriei (își pierde frecvent ceasul de mână)
- dezorientare, confuzie (uneori nu știe exact unde se află)
- paranoia (este convins că viitorul ginerele vrea să îi facă rău)
- tulburări de dispoziție (este răutăcios, respinge îngrijitorii angajați de fiica sa, are manifestări agresive).
- nu mai recunoaște persoane din familie
Întâlnim adesea pe ecran demența senilă, dar, de obicei, vedem totul din punctul de vedere al unui apropiat care urmărește persoana iubită cum dispare încetul cu încetul.
Ne ajută să vedem cât de dificil și frustrant poate fi pentru persoanele din jurul unui om cu o astfel de afecțiune să proceseze răbufnirile bruște, imposibilitatea de a-și aminti lucruri esențiale sau chiar cine sunt ei înșiși. Suntem martorii degradării unui părinte, o figură pe care o putem substitui cu o persoană dragă nouă în orice moment.
Departe de ea (Away From Her, 2006)
În acest film canadian ni se prezintă povestea unui cuplu căsătorit de peste 40 de ani, Fiona și Grant. Fiona optează pentru internare voluntară într-o unitate specializată de îngrijire, după ce a fost diagnosticată cu Alzheimer. Acest eveniment duce la o explorare profundă a relației lor și a impactului bolii ei.
În această peliculă accentul se pune pe modificările de personalitate induse de boală, care provoacă o îndepărtare afectivă a Fionei (persoana bolnavă) de soțul ei, după internarea într-un centru specializat și apropierea acesteia de un alt pacient, la fel într-un stadiu avansat al bolii.
Abilități păstrate
Multe abilități importante sunt păstrate pentru perioade mai lungi, chiar dacă simptomele se agravează. Abilitățile păstrate pot include citirea sau ascultarea de cărți, povestirea și rememorarea, cântatul, ascultarea muzicii, dansul, desenul. Aceste abilități pot fi păstrate mai mult timp deoarece sunt controlate de părți ale creierului afectate mai târziu în evoluția bolii.
Faptul că persoana bolnavă de Alzheimer își aduce aminte de situații sau evenimente care au avut loc cu mulți ani în urmă, sau recunoaște diferite fotografii vechi, sau poate cânta la un instrument determină apropiații să spere într-o recuperare a pierderilor cognitive. Acest lucru nu se va întâmpla deoarece deteriorările cognitive din boala Alzheimer sunt ireversibile.
Toate cele trei filme analizează complexitatea emoțională a bolii Alzheimer, inclusiv durerea separării și luptele interioare cu care se confruntă îngrijitorii. Oferă o imagine realistă a progresiei bolii și a deciziilor dificile pe care familiile trebuie să le ia.
Nu prea discutăm despre demență. Nu ne place să discutăm despre acest subiect din același motiv pentru care nu ne place să vorbim despre moarte. Pentru că, realitatea este că demența este un fel de moarte treptată a minții în care însăși sinele se dizolvă, în timp ce trupul continuă să trăiască.
În urma diagnosticării, legăturile durabile de dragoste și angajament în cadrul familiilor cu bolnavi de Alzheimer iau diferite forme odată cu trecerea timpului.
Pentru că, nu-i așa, viața merge mai departe!