Ești omul pe care ceilalți se bazează. Cel care rezolvă probleme, merge la serviciu, are grijă de familie, răspunde la telefon și găsește întotdeauna o soluție. Poate că zâmbești, mergi la întâlniri, îți faci treaba și, dacă cineva te întreabă cum ești, răspunzi automat: „Sunt bine.” Și poate că, într-un fel, chiar ești bine. Viața ta nu s-a prăbușit. Încă funcționezi. Încă faci ceea ce ai de făcut, doar că în interior lucrurile nu mai sunt ca înainte.
Ai început să fii obosit aproape tot timpul. Chiar dacă dormi, te trezești la fel de epuizat. Lucrurile care altădată îți făceau plăcere, hobby-urile tale, nu te mai bucură la fel. Îți este din ce în ce mai greu să te mobilizezi, deși continui să faci ceea ce trebuie. Îți dai seama că ai devenit mai iritabil, că ”îți sare țandăra” mai ușor cum îți spun colegii. Poate că uneori simți un gol pe care nu știi cum să îl explici. Doar ai o viață atât de plină! Și poate cel mai greu este că, uitându-se la tine, nimeni nu ar spune că ai o problemă. Nu îți sesizează sau validează suferința.
Aceasta este una dintre fețele mai puțin vizibile ale depresiei, numită uneori depresie ascunsă, depresie funcțională sau „depresie cu funcționare ridicată”. Acești termeni nu reprezintă diagnostic clinic conform DSM-5, dar sunt folosiți pentru a descrie situația unei persoane care poate avea simptome depresive și, în același timp, continuă să funcționeze relativ bine în viața de zi cu zi.
Tocmai aici poate apărea confuzia: dacă încă merg la serviciu, dacă am grijă de copii, dacă îmi plătesc facturile și dacă pot să zâmbesc, înseamnă că nu am depresie?
Nu neapărat.
Poți funcționa și atunci când îți este foarte greu
Există o idee foarte răspândită conform căreia depresia ar trebui să fie evidentă. Ne imaginăm o persoană care nu mai poate să se ridice din pat, care plânge tot timpul sau este tristă permanent și care renunță la tot ceea ce făcea înainte.
Dar depresia nu arată la fel la toată lumea.
Unii oameni continuă să muncească și să aibă grijă de familie. Se străduiesc să fie performanți. Continuă chiar să fie disponibili pentru ceilalți. Diferența este că toate acestea pot necesita un efort interior mult mai mare decât înainte.
Dimineața te ridici din pat nu pentru că ai energie, ci pentru că știi că trebuie. Poate mergi la serviciu pentru că nu îți permiți să lipsești. Ai grijă de familie pentru că ceilalți depind de tine. Poate zâmbești pentru că nu vrei să îi îngrijorezi pe cei din jur.
Din afară, totul pare normal. În interior însă, poate exista sentimentul că trăiești pe pilot automat.
„Dar ai o viață frumoasă…”
Uneori, oamenii care trec prin depresie ascunsă au dificultăți în a-și recunoaște propria suferință tocmai pentru că, obiectiv vorbind, au multe lucruri bune în viața lor.
Poate ai un loc de muncă bun. Ai o familie pe care o iubești, prieteni, o casă, stabilitate financiară și ai reușit să construiești lucruri pentru care ai muncit mult. Și atunci apare întrebarea: „De ce nu sunt fericit?”
Chiar apar și sentimente de vinovăție: „Alții ar fi recunoscători să aibă viața mea. Eu de ce nu mă pot bucura?” Aici este important să facem o diferență. Faptul că ai lucruri pentru care să fii recunoscător nu înseamnă că nu poți suferi. Recunoștința și tristețea pot exista în același timp. Poți să îți iubești familia și să fii deprimat. Poți să îți placă munca și să fii epuizat. Poți să apreciezi ceea ce ai și să simți că ceva important lipsește.
Emoțiile nu sunt o ecuație în care lucrurile bune din viața noastră trebuie să anuleze automat lucrurile dureroase.
Când nu mai simți bucuria de altădată
Unul dintre cele mai importante semne ale depresiei este pierderea interesului sau a plăcerii pentru lucrurile care înainte îți făceau bine. În psihologie, acest fenomen se numește anhedonie.
Probabil că înainte abia așteptai să te întâlnești cu prietenele, iar acum inventezi motive să nu mergi. Îți plăcea să călătorești, să citești, să gătești, să faci sport sau să petreci timp cu oamenii dragi, iar acum toate acestea au devenit mai degrabă obligații.
Nu înseamnă neapărat că nu mai poți să faci lucrurile respective, doar că nu mai simți aproape nimic.
De multe or, persoana afectată spune: „Nu sunt neapărat tristă. Doar că nu mai simt bucurie.”
Este o descriere importantă. Depresia nu înseamnă întotdeauna o tristețe intensă și vizibilă. Uneori înseamnă că lumea care înainte avea culoare începe să pară tot mai cenușie.
Oboseala care nu trece doar cu odihnă
Cu toții obosim. După o perioadă aglomerată, este firesc să avem nevoie de câteva zile de odihnă. În depresie însă, oboseala poate fi diferită. Poți dormi și totuși să te trezești fără energie. Poți avea impresia că orice lucru, chiar și unul simplu, presupune un efort foarte mare.
Acum amâni un telefon pe care înainte l-ai fi dat imediat. Îți este greu să începi o sarcină simplă. Te uiți la lista de lucruri pe care le ai de făcut și simți că nu mai ai resurse. Și, pentru că ești obișnuit să fii eficient, începi să te învinovățești. Îți spui că ești leneș, că nu mai ești suficient de motivat sau că „trebuie să te mobilizezi”.
Uneori, problema nu este lipsa de voință. Poate fi faptul că ai ajuns să funcționezi cu resurse psihice foarte reduse.
Când perfecționismul devine o armură
Există persoane care își ascund foarte bine suferința în spatele performanței. Sunt cele care trebuie să facă lucrurile bine, să nu greșească și să nu îi dezamăgească pe ceilalți. Pentru ele, odihna poate fi greu de acceptat. Atunci când se opresc, apare vinovăția iar când ceva nu iese perfect, apare autocritica. Atunci când au nevoie de ajutor, apare rușinea.
Este posibil ca printre tiparele însușite în familie și după care te ghidezi să fie și ”trebuie să fii puternic”, ”nu este bine să te plângi”, ”trebuie să te descurci singur”, valoarea ta este dată de ceea ce faci și de cât de bine faci”.
Dacă ai trăit mult timp astfel, s-ar putea să îți fie foarte greu să observi că ai nevoie de ajutor. Pentru că, înainte de toate, trebuie să recunoști că nu mai poți duce totul singur.
De ce unii oameni devin permanent ocupați
Uneori, când nu ne simțim bine, încercăm să nu stăm prea mult cu noi înșine. Ne umplem timpul, muncim foarte mult, rezolvăm problemele altora. Acasă facem curățenie, organizăm, planificăm, răspundem la mesaje. Ne găsim mereu ceva de făcut.
Nu orice persoană ocupată evită emoțiile. Dar dacă liniștea te face să te simți inconfortabil și ai nevoie permanent să faci ceva pentru a nu te gândi la tine, merită să fii atent. Uneori, activitatea permanentă devine o modalitate de a nu auzi ceea ce se întâmplă în interior.
Cât timp ai grijă de toți ceilalți, nu mai trebuie să te întrebi cine are grijă de tine.
Când spui „sunt bine” fără să mai știi dacă este adevărat
Cu siguranță ai spus atât de des „sunt bine”, încât a devenit un reflex. Când cineva te întreabă ce faci, dai acest răspuns automat. Nu pentru că vrei să minți, ci pentru că nu știi cum să explici ce simți, sau pentru că nu vrei să îi îngrijorezi pe ceilalți. Ți se pare că ar trebui să te descurci singur.
Uneori nici măcar nu ai cuvintele potrivite, știi doar că nu mai ești ca înainte. Ești mai obosit, mai retras, mai iritabil sau mai puțin interesat de oameni. Ai mai puțină răbdare, ești mai greu de mulțumit și mai critic cu tine. Și, în același timp, continui să faci tot ceea ce ai de făcut.
Aceasta poate fi una dintre cele mai experiențele în care te simți cel mai singur: să suferi într-un mod pe care aproape nimeni nu îl vede.
De unde poate apărea depresia funcțională?
Nu există o singură cauză. Depresia apare, de regulă, prin interacțiunea mai multor factori. Uneori există o perioadă lungă de stres și suprasolicitare, alteori, depresia apare după o pierdere, o despărțire, o schimbare majoră, o perioadă profesională dificilă sau o experiență care a schimbat profund felul în care persoana se vede pe sine și lumea din jur.
Pot conta și anumite tipare psihologice, cum ar fi perfecționismul, autocritica excesivă, dificultatea de a cere ajutor sau tendința de a pune permanent nevoile celorlalți înaintea propriilor nevoi.
Singurătatea, lipsa unei relații apropiate și sigure, sentimentul că viața nu mai are sens sau că ceea ce faci nu mai este în acord cu ceea ce contează pentru tine pot contribui, de asemenea, la apariția și menținerea unei stări depresive.
Există și factori biologici și medicali care trebuie luați în considerare. Istoricul familial, anumite afecțiuni medicale, modificările hormonale, tulburările de somn, unele medicamente sau consumul de alcool și alte substanțe pot influența starea psihică.
De aceea, depresia nu ar trebui privită simplist ca o lipsă de voință sau ca o problemă care poate fi rezolvată spunându-i persoanei „gândește pozitiv”.
Nu trebuie să aștepți până când nu mai poți
Poate că acesta este unul dintre cele mai importante lucruri de spus despre depresia ascunsă: nu trebuie să ajungi la limită pentru a cere ajutor. Nu trebuie să nu mai poți merge la serviciu. Nu trebuie să îți pierzi locul de muncă. Nu trebuie să observe toți cei din jur că ceva nu este în regulă. Nu trebuie nici măcar să știi exact ce ți se întâmplă. Poți începe cu „Nu mă mai simt ca înainte și nu știu de ce”. Este suficient.
Un psiholog te poate ajuta să înțelegi ce se întâmplă, să diferențiezi între depresie, epuizare, anxietate, stres sau alte dificultăți emoționale și să descoperi ce ai nevoie pentru a începe să te simți din nou conectat cu propria viață.
Uneori, primul pas nu este să schimbi totul. Este doar să nu mai ignori ceea ce simți.
Poate că întrebarea nu este „Mă descurc?”, ci „Cum mă simt în timp ce mă descurc?”
Suntem obișnuiți să ne evaluăm prin ceea ce reușim să facem: cât muncim, cât producem, câte probleme rezolvăm, câți oameni ajutăm, câte responsabilități putem duce. Dar există și o altă întrebare, poate mai importantă: Cum mă simt în timp ce fac toate acestea?
Mai există bucurie? Mai am energie? Mai există apropiere de oamenii importanți pentru mine? Mai există lucruri pe care le fac pentru că îmi plac, nu doar pentru că trebuie? Mai există un sentiment că viața pe care o trăiesc îmi aparține?
Dacă răspunsurile încep să fie tot mai des „nu”, este timpul să te oprești puțin. Nu ești slab și nu ai eșuat. Și oamenii puternici obosesc, iar uneori cel mai curajos lucru pe care îl poți face este să recunoști că ai nevoie de sprijin.
Depresia ascunsă poate arăta ca o viață care merge mai departe, în timp ce omul din interior devine tot mai obosit și mai deconectat.
Dacă te regăsești în această descriere, nu înseamnă că „este ceva în neregulă cu tine”. Înseamnă că există ceva în tine care merită ascultat și înțeles.