”Mâncarea bunicii nu mai are gustul de altădată. Rețetele sunt aceleași, ingredientele sunt aceleași, iar gesturile par familiare. Totuși, ceva din felul în care sunt puse laolaltă s-a schimbat.”
O persoană cu declin cognitiv gătește cu aceeași dorință de a face bine, cu aceeași rutină pe care o poartă în memorie de o viață, dar fără acea siguranță care dădea mâncării aroma cunoscută.
Uneori uită să pună sare, alteori pune prea mult. Uneori sare peste un pas important, iar alteori repetă un altul fără să-și dea seama. Timpii de fierbere nu mai sunt la fel de clari ca înainte, iar condimentele pot părea toate la fel, greu de distins în borcane identice. Chiar și mirosurile, cele care altădată îi ghidau fiecare mișcare, nu mai trimit aceleași semnale.
Rezultatul este o mâncare care pare a altcuiva — nu neapărat rea, dar diferită, fără acel „gust obișnuit” care era marca bucătăriei sale. În spatele acestei schimbări nu se află lipsa de interes sau de pricepere, ci o dificultate tot mai mare de a lega între ele pașii, aromele, amintirile și gesturile care altădată curgeau natural.
Și totuși, în fiecare fel pregătit rămâne ceva profund emoționant: dorința de a continua să facă parte din viața casei, de a fi utilă, de a păstra un colț de normalitate. Declinul cognitiv schimbă gustul mâncării, dar nu și intenția din spatele ei — o intenție plină de grijă, care merită văzută și înțeleasă dincolo de farfurie.
Un lucru observat foarte des la persoane cu deteriorare cognitivă, inclusiv în stadiile timpurii este modificarea gustului preparatelor culinare pregătite de acestea.
Motivul nu este neapărat că nu mai simt gustul – deși se poate întâmpla și asta – ci că procesele mentale implicate în gătit se degradează.
Motivele pentru care gustul mâncării nu mai este același:
1. Dificultăți de memorie procedurală (pașii unei rețete)
Persoana sare pași, uită să adauge ingrediente, adaugă prea mult din ceva sau folosește ordinea greșită.
Chiar mici erori schimbă total gustul final.
2. Schimbări în percepția gustului și mirosului
În multe forme de deteriorare cognitivă mirosul scade primul (mirosul este 80% din „aromă”), sensibilitatea la sare sau dulciuri se modifică, gustul real al mâncării poate fi perceput diferit. Așa că persoana ajustează mâncarea după ceea ce ea simte, nu după ceea ce ar simți altcineva.
3. Scăderea capacității de a evalua proporții și timpi
Dificultățile executive afectează estimarea cantităților (o linguriță vs. o lingură), controlul temperaturii, timpul de fierbere/coacere. Rezultatul: alimente prea crude, prea uscate, prea fade sau prea sărate.
4. Probleme în recunoașterea ingredientelor
Uneori apar confuzii între condimente, încurcarea borcanelor, folosirea greșită a ingredientelor (de exemplu, zahăr în loc de sare sau invers).
5. Scăderea atenției și a capacității de a face mai multe lucruri în același timp
Gătitul cere supraveghere constantă și gestionarea mai multor lucruri în același timp.
Dacă atenția scade, mâncarea poate să se ardă, să fie amestecată prea puțin sau să fie uitată pe foc.
6. Schimbări în preferințele gustative
Persoanele cu afectare cognitivă pot prefera mai dulce sau mai sărat sau pot respinge arome pe care le adorau înainte. Își ajustează rețetele în funcție de noile preferințe, iar gustul final nu mai este cel „de altădată”.
Deci
Se întâmplă foarte des ca persoanele cu deteriorare cognitivă să nu mai gătească mâncarea cu același gust, chiar dacă rețetele sunt aceleași.
Nu este neapărat lipsă de pricepere – este rezultatul unor schimbări reale în memorie, atenție, miros, gust și funcții executive.
Cum îți dai seama dacă schimbările din modul în care gătește o persoană (cineva din familie, un apropiat) sunt un semn timpuriu de deteriorare cognitivă
Uneori gătitul oferă primele semnale, pentru că implică mai multe procese cognitive: memorie, atenție, planificare și recunoaștere.
A. Uită pași simpli ai unei rețete pe care o știa „cu ochii închiși”
Ex.: își dă seama că nu a pus sare sau uită complet un ingredient important.
B. Poate găti, dar mâncarea nu mai are gustul obișnuit
Și nu pentru că ar face altă rețetă — ci pentru că încurcă cantitățile, adaugă ingrediente uitate, greșește timpii de preparare.
C. Încurcă ingrediente sau condimente
De exemplu: pune zahăr în loc de sare, folosește o lingură în loc de o linguriță, adaugă de două ori același condiment.
D. Devine dezorientat(ă) în bucătărie
- caută obiecte în locuri neobișnuite,
- nu găsește ustensile uzuale,
- uită aragazul aprins.
E. Are dificultăți în a planifica
- începe gătitul, dar nu poate continua,
- trece de la o sarcină la alta fără să termine.
F. Preferințe alimentare schimbate
- mănâncă mult mai sărat sau mai dulce decât înainte,
- spune că mâncarea „nu are gust”, chiar dacă este gătită corect.
G. Evită gătitul
Persoana poate deveni anxioasă că „nu-i mai iese ca înainte”, iar evitarea este adesea un semn de conștientizare a dificultăților.
Cum poți ajuta o persoană cu deteriorare cognitivă să gătească mai sigur și mai ușor
A. Simplificarea rețetelor
- Folosește rețete scurte, cu 3–5 pași max.
- Înlocuiește cantitățile complicate cu unele vizuale: „o lingură”, „jumătate de cană”, etc.
- Pune rețeta în format tipărit, cu litere mari.
B. Organizarea ingredientelor
- Pregătește toate ingredientele în boluri mici, în ordinea în care vor fi folosite.
- Etichetează clar condimentele (sare, zahăr, ulei).
C. Controlul mediului
- Evită alți stimuli: TV, radio tare, telefoane.
- Lasă pe blat doar ce e necesar pentru rețeta respectivă.
D. Siguranța
- Folosește aprindere automată la aragaz sau o plită electrică.
- Înlocuiește cuptorul clasic cu un airfryer, dacă este posibil.
- Pune temporizator sau un timer cu sunet puternic.
E. Gătitul cu ajutor
- Spune pașii unul câte unul („Acum punem uleiul… Acum amestecăm…”)
- Oferă sprijin fără a prelua complet controlul — asta păstrează autonomia.
F. Porții mici și degustare frecventă
- Persoanele cu afectare cognitivă pierd orientarea gustului.
Ajută mult să le spui din când în când: „Hai să gustăm să vedem dacă mai trebuie sare”.
PLAN ÎN 5 PAȘI PENTRU MENȚINEREA INDEPENDENȚEI LA GĂTIT
1️. TOTUL LA ÎNDEMÂNĂ, FĂRĂ ZGOMOT (simplificarea mediului înconjurător)
Când mediul e simplu, creierul depune mai puțin efort.
Cum faci:
- Scoți obiectele inutile de pe blaturi, mese și rafturi.
- Etichetezi clar sertarele, dulapurile și sticlele (sare, zahăr, ulei).
- Pui obiectele folosite des în același loc, vizibil.
- Creezi „zone” clare: zona de gătit, zona de medicamente, zona de chei.
De ce ajută: Reduce confuzia, dezorientarea și riscul de a uita pași.
2️. MEREU LA ACEEAȘI ORĂ (rutine zilnice stabile)
Persoanele cu deteriorare cognitivă se simt în siguranță în rutine.
Cum faci:
- Ore fixe pentru mese, somn, plimbări, medicamente.
- Zile dedicate pentru cumpărături, curățenie ușoară, activități plăcute.
- Instrucțiuni scurte: „Acum mâncăm.” „Acum mergem la plimbare.”
De ce ajută: Crește predictibilitatea și reduce anxietatea și confuzia.
3️. UN PAS PE RÂND (împărțirea sarcinilor în pași mici)
Nu dai instrucțiuni lungi. O sarcină mare devine ușoară dacă e fragmentată.
Cum faci:
În loc de:
„Fă salată.”
Spui:
- „Spală roșia.”
- „Taie roșia.”
- „Pune roșia în bol.”
De ce ajută: Menține autonomia fără a suprasolicita memoria de lucru.
4️. FĂRĂ PRESIUNE (stimularea cognitivă blândă)
Nu forțezi creierul — îl ții activ prin activități ușoare, plăcute.
Activități potrivite:
- sortarea legumelor, rufelor, nasturilor,
- citirea împreună a rețetelor simple,
De ce ajută: Încetinește declinul și păstrează abilitățile existente.
5️. ÎMPREUNĂ, NU ÎN LOCUL EI (sprijin discret, nu preluare totală)
Autonomia se păstrează atunci când persoana simte că încă poate contribui.
Cum faci:
- O lași să participe la gătit, nu doar să privească.
- O implici în sarcini sigure (amestecat, ales legume, pus masa).
- O lași să facă lucrurile singură, intervenind doar când e nevoie.
- Îi oferi opțiuni simple: „Vrei ceai sau apă?”
- Eviți corectările dure — răbdarea e cheia.
De ce ajută: Păstrează demnitatea, motivația și sentimentul de competență.
Aplicat constant, planul reduce anxietatea și frustrarea, menține funcțiile cognitive active, crește sentimentul de control, întârzie necesitatea supravegherii totale și păstrează siguranța fără a limita inutil libertatea.
Foto:Pexels